Astazi a plouat frumos... o ploaie cu atingeri tranchilizante de oglinda care m-a spalat de cruste dureroase si de mizeria griului.
Aveam parul prins in petalele palmei, iar pamantul era jos si rece.
Simteam doar furnicaturile florilor, care se loveau usor de aerul dulce.
Aerul le inalta pe coloane invizibile si le pata cu rosu fierbinte.
Apoi a inceput sa ninga... A nins atat de salbatic, in soapte viu picurate, incat m-am ridicat plina de alb si de dorinta pentru a visa din nou, departe de inertie si de cenusa nimicului.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comments:
imi place ce citesc aici.si eu incerc sa-mi reproduc prin litere luciditatea... http://luciditateextrema.blogspot.com/
Post a Comment