"Maricica este femeie.
Femeie este substantiv."
(Dintr-un manual de logica masculina)
Maricica este o fata de pajiste, cu obrazul spalat in polen si buza cardinal-violet.
Maricica zambeste dumnezeieste si toarna gaz pe pietre, cand i se casuneaza pe fierul lor verde.
Maricica striveste busuioc intre gene si iubeste cu polonicul plans de foi de ceapa si stevie.
Maricica se plimba cu tractorul in zilele senine si isi prajeste sanii biciuiti de stele in sipotul florii Doamne-fereste.
Maricica fierbe lapte solar si leaga funii de crestet de munte populat de dihanii si colonii de molii.
Maricica este nu-stiu-cum in sensul de musca-enigma, pentru ca nu poate fi vanata, ci doar ametita.
Maricica este supla ca o vioara de sufragerie, care canta la bascalie despre sirop de pere si vernil hidrogenat de brusture.
Maricica nu sta pe ganduri ca sa nu le striveasca talpa soldului.
Maricica crede ca sapunul este o fiinta cafenie care ii aluneca pe miezul pulpei.
Si acum, daca ti se maricicheaza si tie mintile, priveste chestiunea ca pe o problema de metafizica…
Dezleaga-ti nodul de la cravata, cronometreaza momentul dezbracatului si pune-ti streangul de gat c-o precizie de metronom.
Poti sa o stupesti tu... Maricica este femeia edenica, senzuala, care poarta in plete o sapa nazdravana cu care-ti sapa cuibul de oase.
"Cocosii sunt inlocuiti cu cucii,
Cucii cu ceasul cu cuc,
Pantofii cu tenisii si cu papucii
Si daca-mi iau papucii unde ma duc?"
Sunt zmeoaica...
M-am trezit un pic nervoasa astazi... cusuta in mine insami cu ata noua, din fir de lana vascoasa, priponita de o pioneza marunta, reumatica, care ma tot inteapa.
Dar de cand nu mai fac mofturi la firimituri si plang doar la nunti de zmei cu zmeoaice, a inceput sa nu mai doara...
La nunti de zmei nemuritori cu zmeoaice muritoare... la care apar neinvitata, pentru ca fac parte din tagma zmeoaicelor atipice, animicstiutoare, ce poarta pe buze buchetul vinului tare de Madera.
Folclorul zmeiesc vorbeste succint despre aceste zmeoaice blestemate, denumite generic "puah": "Focul pe care-l scot pe nari nu arde, ci incalzeste sufletele, umple inimile cu iubire. E motivul pentru care zmeii se tem de ele mai mult decat de orice, caci nu pot supravietui decat o data unei intalniri cu ele. A doua oara le plezneste si cea de-a doua inima sub povara unei duiosii ucigatoare."
*
Telefonul...
M-am trezit parfumata ca o pansela salbatica, in lenjerii proaspete, vaporoase si mi-am dat seama ca in cleiul noptii a rodit in mine marul dracului. Am inceput sa palpez mirata clabucii coapselor, sa descos o scama din tivul inimii, dar surpriza... am devenit rotunda, monolitica si dau pe dinafara in spuza de stele si apa aurolaca de poeme.
Dulceagul asta mocofan de care eram infometata odata, acum ma ingretoseaza.
Iar suna telefonul. Un zornait ce-mi trece prin branza oaselor ca un tirbuson elastic. Ce dracu', au treaba cu mine? Zranc! L-am trantit...
*
Switch of soul...
Am o pofta nebuna sa tai gura raiului cu un briceag moale, din plastic. Sa infig dinti de vaca in craci de cal ca sa nu mai fuga, ci sa zboare.
Un dus rece de cuvinte pastelate m-a vindecat de o boala tropicala... De doua zile tot scuip pe nari samburi de cirese si am tocul infipt intr-o agatatoare verde.
Am mintea lenesa ca o rabla, sub care dardaie o luna noua, intepata... un balon gol, atrofiat de piratii cerului cu un scut ilar, din crengi de zmeura.
Eva e impletita in sase fire. Eva doarme langa un copac urban, bolnava de iarba de tinichea. Eva e aici. Eva nu doarme. Eva iubeste. Dar de azi Eva va fi indiferenta.
