Priveste eclipsa de inima,
sub lupa clipei umile
ce stinge in noi urletul luminii.
Priveste in urma aerului
zburand albe
prin fum de soare
pasari de lapte.
Priveste norocul
cum se asaza pe buza statuie
ce ma saruta piscat de
dintii erotici.
Priveste absurdul
cum se lafaie pe genunchiul
intepat cu
vin si vant rosu.
Priveste!
Priveste...
cum trupul poeziei nescrise
s-a nascut din tine,
iar acum bate surd in
clapele inimii.
Priveste sau asculta florile
care strapung pamantul narcotic,
armate de ingeri ce se inchina
simplu... radacinii timpului.
Subscribe to:
Posts (Atom)
