Orice culoare e inchisa intr-o litera ca intr-un tegument vocal ce ii sintetizeaza miezul si ii poarta scheletul nuantei prin melanjul de trairi si senzatii. Uneori culorile au tensiuni si intensitati ce nu pot fi zdrobite de zidurile cenusii ale constiintei, alteori sunt ascunse in litere de portelan albastru.
Astazi am spart toate literele de portelan ce inca le purtam, cu trupurile lor reci si firave, in buzunarele mintii ca intr-un cocon mincinos. Le-au plesnit mugurii tematori de viata. Si-au imprastiat mirosul rosu, vocalic, gemand imbatator in aer letargic de matase. Si toate consoanele au tipat a galben oxidat, descatusat in buchet oranj de silabe delicate.
Am pastrat doar litere de foc, ce stiu sa fie esenta si vigoare...
Subscribe to:
Posts (Atom)
