Negustorii de fericire comercializeaza serotonina ca vata pe bat... infect de dulce, obtuz de vie, picurata in cariile simtirii.
Insa chimia... mare combinatoare de stari sufletesti m-a invatat ca fericirea e compusa din cripto-atomi... din atomi de suflet imprastiati pe varful degetului tau.
O fericire bolnava de ploi care si-a boltit genele vaporoase in mine, imbratisandu-ma cu sfiala unei umbrele cochete, din dantela clementa, mov, cu piciorusul crem, amorezat timid de un vis proaspat, nou.
O fericire molcoma, orgastica, ca un soare sfidator, tipator de palid, care racneste salbatic in operculele urechii mele stangi, intepand stafia unui calup de gand.
M-am ridicat din noroi, strivita de ariergarda pasului tau... arsa pe rand de tropot si noroc.
Un zambet cu limba cat un cot, impaturit in rosu creponat, cicatrizat de delirul chipului tau.
Ce rece! Ce siropos! Un pas perfect, amuzant de ingenuu, serafic de gol... impregnat in osul dublat in catifea prafuita de ciocolatiu.
Ca o linie din sarma albastra, desenata de creaturi dantesti, cu buze zimtate, pe inima mea survolata de vise-platou, de carton impregnat cu gudron.
Stiu... am mancat mandragore... ca antidot atotvindecator... sa ma salvez de Uratenia lu' fat-frumos.
Subscribe to:
Posts (Atom)
