Demonii si-au cules rasplata in fructe de foc, cu samburi de sticla amara. Au pasit mai departe cu minciunile lor adevarate, arzand pe rugul furtunilor oarbe, nesatule de cioburi si ceata.
Iar eu ma intorc catre tine, craciunul meu cu miros de rosu si dantela fierbinte de zapada, lumina alba care ma mangai in pantece de har si gheata, puritate care imi desenezi in inima migdale de soare, intelepciune care imi intorci privirile catre rasarit si nemurire, barbat, imparat, adevar, simfonie, generozitate, dorinta, exces, putere, tandrete, ghicitor in valuri, cu ochi negri si aripi de zmeu, desfacute viu in aer de stele.
Nu stiu ce imi rezerva trecutul, insa tu ma inunzi de o fericire umbrita doar de dorul prezentului. Si port in ochi pulverizat parfumul culorilor ce iti danseaza pe piele.
Esti inceputul tuturor femeilor din mine ce se trezesc spasmodic din bratele intunecatei framantari, in mirosuri sarate, dezmierdate sub perdeaua unei solare inserari. In tine isi impreuneaza buzele si pletele, in culori demonice, intr-o explozie atemporala de candoare si albul simtirii orbitoare, sedate senzual in dansuri tribale.
M-ai vindecat de indoiala, acoperindu-ma in ceara fierbinte, stinsa cu nectar parfumat, din pere zemoase si divina simplitate.
Si stim sa fim, doua suflete in paradis, acoperiti cu cerul, albi si de la inceput, crescuti intr-un singur embrion, cu vant in loc de flori si iarba aprinsa in loc de somn.
Maine e un zid de lut sfaramat si inca o tristete ucisa, o sosea fina imbracata in peluza argintului, care fuge neatinsa pe palme de lapte si degete fine.
Maine e frigul care pare mangaiere si increderea pierduta pe care tu ai dezgolit-o intr-un zambet adanc, autentic, albastru electric, incalzit printre pleoape de suflu si fum de dragostea ta zgomotoasa, imensa, ludica, frumoasa, nebuna, edenica, rabdatoare, ascunsa, desculta, regasita... pe bulevardele Timpului.
Nu stiu ce imi rezerva trecutul, insa tu ma inunzi de o fericire umbrita doar de dorul prezentului. Si port in ochi pulverizat parfumul culorilor ce iti danseaza pe piele.
Esti inceputul tuturor femeilor din mine ce se trezesc spasmodic din bratele intunecatei framantari, in mirosuri sarate, dezmierdate sub perdeaua unei solare inserari. In tine isi impreuneaza buzele si pletele, in culori demonice, intr-o explozie atemporala de candoare si albul simtirii orbitoare, sedate senzual in dansuri tribale.
M-ai vindecat de indoiala, acoperindu-ma in ceara fierbinte, stinsa cu nectar parfumat, din pere zemoase si divina simplitate.
Si stim sa fim, doua suflete in paradis, acoperiti cu cerul, albi si de la inceput, crescuti intr-un singur embrion, cu vant in loc de flori si iarba aprinsa in loc de somn.
Maine e un zid de lut sfaramat si inca o tristete ucisa, o sosea fina imbracata in peluza argintului, care fuge neatinsa pe palme de lapte si degete fine.
Maine e frigul care pare mangaiere si increderea pierduta pe care tu ai dezgolit-o intr-un zambet adanc, autentic, albastru electric, incalzit printre pleoape de suflu si fum de dragostea ta zgomotoasa, imensa, ludica, frumoasa, nebuna, edenica, rabdatoare, ascunsa, desculta, regasita... pe bulevardele Timpului.
To my angels from daniel paquin on Vimeo.
