2 ochi negri curiosi isi desfaceau miezul dulce-acrisor, amestecandu-se cu particule de praf argintiu si verdele luminii mirosind a aer rece de vara tarzie. Iar inima iti dansa in 24 de desene mici, cu bulgari de ochi inaripati si lemn ud.
Din imbratisari nepricepute si mladieri de chitara vibrand a viata si vise care umblau desculte pe talpi de ploaie uriasa, ai deschis fereastra, sa razi in mine, acolo unde nimeni nu te aude, acolo unde poti sa atingi tot ce nu vezi, dansul copacilor si casuta in dungi cocotata in cer.
...chitara ta caramizie, povestile cu troli, copertile aromate de carti molcome, fata de masa ce mirosea a paine calda si flori de tei, frumusetea mamei, juliturile ascunse sub rochiile albe care ma transformau in nori, lanterna din cutia mica, abandonata printre jucariile de plaja murdare de aripi de zmeu si nisip nemangaiat de valuri.
Daca vei privi toate astea vei intelege ca fetita din Olimp a murit, cu degetele ei mici rasfirate pe genunchi. A murit, iar tu nu ai plans. Ai imbratisat-o zambind, fara tristete si fara bucurie, fara ganduri si fara forme. Si ai deschis cazemata pumnului tau drept ca sa primesti acolo cenusiul meu vascos, barierele oarbe care nu se mai ridica. Le-ai intrezarit pictate printre pleoape de zapada si ai vazut doar drumuri luminoase care tasneau aiurea printre nori. Mi-ai soptit ca lucrurile se vor vedea mai frumos de acolo de sus, din zborul lor secret. Trebuia doar sa invat sa zbor... Sa indraznesc.
Abia a apus soarele. Inca o clipa care aproape s-a intamplat... In curand va fi vara... o vara tarzie cu aer rece, o vara cu bulbuci si emotii plutitoare, ca un dinte de lapte legat cu ata alba de clanta usii, iar apoi ascuns sub perne-viori si lacrimi sterse cu praf stelar si picuri de capsuni.
Iti multumesc pentru tot...
