Eu nu stiu sa fiu regina si ma zbat noptile cu inima patata de soare si mazgalita de cuvinte sa razbat printre firimituri amarui de amnezie.
Eu nu stiu sa fiu aici si voi fi mereu acolo, ascunsa in cartusiera cartilor, arzand clipele sub genele gri ale povestilor.
Eu nu stiu sa injur in eufemisme, sa urlu incet, sa mint cuvios, sa uit repede, sa plang surazand, sa scriu pocnind din degete.
Stiu doar sa plutesc in amonte, catre imparatia verde... sa ma ascund in turnul de veghe.
Orice culoare e inchisa intr-o litera ca intr-un tegument vocal ce ii sintetizeaza miezul si ii poarta scheletul nuantei prin melanjul de trairi si senzatii. Uneori culorile au tensiuni si intensitati ce nu pot fi zdrobite de zidurile cenusii ale constiintei, alteori sunt ascunse in litere de portelan albastru.
Astazi am spart toate literele de portelan ce inca le purtam, cu trupurile lor reci si firave, in buzunarele mintii ca intr-un cocon mincinos. Le-au plesnit mugurii tematori de viata. Si-au imprastiat mirosul rosu, vocalic, gemand imbatator in aer letargic de matase. Si toate consoanele au tipat a galben oxidat, descatusat in buchet oranj de silabe delicate.
Am pastrat doar litere de foc, ce stiu sa fie esenta si vigoare...
“I believe laughing is the best calorie burner. I believe in kissing; kissing a lot. I believe in being strong when everything seems to be going wrong. I believe that happy girls are the prettiest girls. I believe that tomorrow is another day, and I believe in miracles.”


photography by lina scheynius
energy is such a fascinating thing. an abstract feeling more powerful than most actions and incidents. covering your mind like a haze, making things slightly dizzier yet so much closer. a presence so intrusive it actually makes you feel it physically - heart beating faster, body shivering.. it’s the ultimate illusion of eternity.
but nothing lasts forever, and neither does energy.
perhaps that’s why it’s so amazingly seductive.