Stau ascunsa intr-o cutie de chibrituri si numar zmeii ingusti din mine… buzele reci si tamplele smintite.
Sunt un copil batran… si stiu ca adevarul minte.
Am obosit sa ma mai joc cu dumnezeul reflexiv din mine.
Au innebunit culorile de la atata mucegai de primavara.
Li s-au murdarit contururile de la atata soare.
S-au imbolnavit de freamat si visare.
Fuzioneaza imbatate de senzatii noi,
frangandu-se in mii de bucati fragede, moi,
ce pulseaza furtunos in noi.
Astazi am renascut din MOV...
Eu nu stiu sa fiu regina si ma zbat noptile cu inima patata de soare si mazgalita de cuvinte sa razbat printre firimituri amarui de amnezie.
Eu nu stiu sa fiu aici si voi fi mereu acolo, ascunsa in cartusiera cartilor, arzand clipele sub genele gri ale povestilor.
Eu nu stiu sa injur in eufemisme, sa urlu incet, sa mint cuvios, sa uit repede, sa plang surazand, sa scriu pocnind din degete.
Stiu doar sa plutesc in amonte, catre imparatia verde... sa ma ascund in turnul de veghe.
Orice culoare e inchisa intr-o litera ca intr-un tegument vocal ce ii sintetizeaza miezul si ii poarta scheletul nuantei prin melanjul de trairi si senzatii. Uneori culorile au tensiuni si intensitati ce nu pot fi zdrobite de zidurile cenusii ale constiintei, alteori sunt ascunse in litere de portelan albastru.
Astazi am spart toate literele de portelan ce inca le purtam, cu trupurile lor reci si firave, in buzunarele mintii ca intr-un cocon mincinos. Le-au plesnit mugurii tematori de viata. Si-au imprastiat mirosul rosu, vocalic, gemand imbatator in aer letargic de matase. Si toate consoanele au tipat a galben oxidat, descatusat in buchet oranj de silabe delicate.
Am pastrat doar litere de foc, ce stiu sa fie esenta si vigoare...
Subscribe to:
Posts (Atom)
