“if death meant just leaving the stage long enough to change costume
and come back as a new character…
would you slow down?
or speed up?”
- chuck palahniuk
..to live is the rarest thing. most people exist, that is all.
Credeam ca voi muri in golul rece ce l-ai lasat in mine, si m-am zbatut insetata de infuzie vie, si te-am pictat nemarginit rosu impletit in fasii de negru...
Apoi am inceput sa ma impac cu disolutia trairii, cu imaginea ta strangand o mana palida, cu trupurile voastre imbratisate flasc intr-un fragment imaginar de existenta. Pe ea o vad desfigurata, cu ochii simpli, fericita insa. Ii lipsesc eleganta si tumultul. Ma pun in pat si focul se evapora in emotii si scarba. Mi-e scarba de tine…
Cand te iubeam aveai argintiu creionat pe aripi si degetele tale tipau prin siraguri de plete. Erai electric si proaspat. Acum ai ramas tot mai mic si biologic, ca un sac de sange in care au azvarlit artere, vene si brate. Pe ochi ti-au pus cearcane, pielea ti-a crescut uscata, parul rar si moale, iar unghiile ti le-au tintuit in cuie oarbe. Esti rece si palid. Sangele ei e acum sangele tau. Si nu mai esti tu… Cum te-as putea iubi cand nu mai esti tu!? Mi-am adus aminte. Mi-am dat seama… Esti altul si tot asa ai fost si ieri, si prima oara cand te-am vazut… Oare am uitat eu sa te privesc? Sau nu am vrut? Probabil...
Incep sa fiu libertate si pace. Nu erai tu...
Si inima plesneste in cantece galben-difuze, ascunse in trompete de fum invizibil.
Si eu cea veche ma sting in contur de funingine aprinsa. Sunt clocot. Si sunt vie...
Subscribe to:
Posts (Atom)
