Am aruncat aici doar deseuri si fictiune, balast si tristete. Sunt o actrita desavarsita a nefericirii. Insa doar o actrita. Iar astazi mi-am dezlipit cu un sarut masca tristetii.
Am ramas cu adevarurile simple, cu minimalismul trairii, cu diminetile de iulie cand tu imi atingi umarul si te rogi in gand sa te pastrez in tragedia mea. Sa te primesc in inima mea. Cand tu imi veghezi somnul si ma intampini cu un gand curat, un buna-dimineata neterminat. Cand nu iti doresti decat sa imi dau seama...
Ca tu ma iubesti. Ca tie iti pasa. Ca tu ma vezi puternica si stralucitoare, o printesa adevarata. Ca pe tine nu te poate indeparta nici furtuna, nici soarele in avalansa, nici linistea, nici cutremurele, nici lacrima. Ca esti un luptator desavarsit, un optimist. Ca esti mai chipes decat visam, un print ca la carte. Ca nu vei inceta sa crezi. Ca mi-ai daruit mie armura ta. Ca esti nebun, si curajos, si intelept. Ca m-ai invatat sa zambesc. Ca ma tachinezi. Ca ma cunosti si intelegi. Ca stii sa visezi. Ca vrei. Ca esti amuzant si stii sa spui povesti. Ca ai botezat o stea cu numele meu. Ca mi-ai daruit un camp de flori. Ca mi-ai gatit. Ca ai gasit o insula pentru noi doi. Ca am fugit de toate si de toti. Ca mi-ai intins o inima, un cuvant cand oamenii mici calcau indiferenti. Ca tu, cel mai dorit barbat, ai venit si ai ramas. Ca seara ma invelesti. Ca esti pur si simplu perfect.
Ca ma salvezi, Fat-Frumos!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 comments:
Post a Comment