Intr-o zi incepi sa vezi cu adevarat...
Te trezesti pe jumatate buimac, cu palma incaruntita, mahmur de ploi indoite, inabusite de un soare firav.
Si cumva... infiorat de nuditatea unei dimineti pulverizate din pasteluri mate, moi-arzatoare, alergi cu degetele goale prin scrum imprastiat.
Uite, o picatura alba, o pata de lumina incrustata in negru adanc, curat...
Oglinda aburita prin care odata priveai devine clara, iar apoi ireala, ca o secunda sparta de un "da" petulant, spus mie si nimanui altcuiva...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 comments:
Post a Comment