Bloo era mica, aproape nevazut de mica, ceva mai mica decat casuta de lemn ud in care aseza pe furis sabii de tinichea, ascutitori cu miros de cauciuc murdar si pumni dulci, fericiti prosteste de nori din vata pe bat topiti in cerneala ploilor.
Pentru ca Bloo iubea lupii si le invelea coltii in cearsafuri de argint si povesti, iar apoi, in amiaza tacerii, le mangaia bland dansul portocaliu si tragea usor usile rezemate in mare, fara manerul unei intrebari.
Pentru ca Bloo astepta mandra cu palma incercanata de julituri intr-o ceainarie parfumata, cu milioane de flori lenese de frig si picaturi moi.
Pentru ca Bloo avea un zbor secret, un zambet nestiut, fructat, adanc, maruntit din incheieturile bratului stang pe petalele pianului de fum.
Pentru ca Bloo isi imagina mereu cum ar fi sa imbratiseze un lup, un lup caruia sa nu ii fie foame. Un lup care sa ii zambeasca sincer printre blitzuri metalice...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 comments:
Post a Comment