BLOOMENHERZ's LOUNGE

Timpul de buzunar se intampla mecanic, aproape monocord, ca o scufundare in repetitie, in platitudinea unui perpetuum mobile ironic si inexpresiv.
Catatonic, ca o fasie de lut rigid, timpul pare ca s-a lasat amestecat indelung sub tulburarea mladioasa a mainilor, iar muschii matasosi i-au intarit suflarea.

Cat de simple erau altadata cuvintele, cat de sacre imbratisarile, cat de salbatica zapada din flori filigranate, deasa si curata, precum seninul apus al ochilor albastri.

Ma iubeau inocenta, cu parul ud, sarutata pe ambii obraji de sangele fierbinte, iar frigul mirosea divin, toropit de o inghititura de votca.
Iubeam firescul, cerul portocaliu aprins, campurile acoperite de zapada, pensiunea ieftina si drumul care stralucea palid in umbrele liliachii ale farurilor.

Mergand spre apus, timpul s-a risipit insa in apoeticul privirii, acoperindu-se docil cu auriul gloriei de moment, asezat la adapostul opiului pajistilor verzi...

Imi cer iertare pentru strainatatea ce o ascund la piept... Imi cer iertare si ingenunchez pentru splendoarea iernilor aburind a povesti...