S-a asternut zenit de scrum peste copacii mei de noapte.
Ziua m-au ars pana in clipa ploii
rondele de soare.
Picuri de caderi in doze mici, linistitoare si
...ploua imbracat in camasa deasa.
...loveste tacticos in tencuiala lor de lemn pe alocuri descarnata.
Ma vars in timiditatea placerilor, caci ochii sunt biruiti de vinuri cu buchet de sete organica.
M-am agatat de varful de jos al radacinii de apa, pentru ca mersul meu in valuri sa iti para melanj tactil,
patinand in cearsafuri,
arzand
...in delir, cutitul de aer se strecoara tot mai adanc in oase de miere, dislocate.
Ploua ingenunchiat peste farduri si zorii te prind asa cum esti
...tanar batran,
natang frumos.
A trebuit sa grabesc clipa ploii peste trupul tau.
Avalansa privirilor nu mai exista in spatiu.
E imposibil sa imi mai zdrobesti copacii...
sunt povestiti in crengi si inaltati pe pielea luminii desprinse din coroane.
Ii cresc pe praf de poezie si tample de apa.
Le tatuez pe coapse florile cusute invers din degete arse.
Imi umplu pumnii de pamant si atat.
Fuzionez
si nu sunt.
Plamani cu purpura se infioara de adieri
flamanzi si reci.
Nu am nevoie de mugur.
Cresc in risipire vegetala si ma bucur.
Sunt fata cu soare sau poate m-am ratacit in luna...
Ma intind pe o parte vacanta a cerului.
Aiurea
am ciobul meu de inger tesut in coasta radacinii ultime.
Ma doare placut a piscatura de viata.
E fum
si astenie ludica.
O alta frunza isi inchide portile negre
in seva mijlocului.
Abia drogata cu portia ei de mirare isi incheaga mirosul in nari de clorofila intepatoare.
Nu am nevoie de umbra,
pe timp de aer
sau de muzica.
Vreau spirala mea mincinoasa prin care sa vad nimic si totul.
M-as putea juca cu cercurile stranse cand nu mai pot filosofa timpul.
M-as putea bantui de orizonturi egale si totusi...
Eu si eu...
rami si tipare,
alerg in somnuri gigantice,
delir si cristal redus la organe.
Invat sa ma scutur din patratul spiralei,
privind fix,
scurt,
fara sa dau din umeri,
dansand pe pleoape!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 comments:
Post a Comment