Anca: Cand te-ai nascut ultima oara?
Irina: Eu? Azi de dimineata. Cand am sarutat bordura uriasa, urbana, inundata de soare si am tras pe mine uniforma subversiv-metropolitana. Tu?
Anca: Eu nu m-am mai nascut de 21 de ani. Mi-e si teama sa mai privesc in oglinda...
Irina: De ce ai privi in mine?
Anca: Nu stiu... asa... pentru a deturna sensul unei fatade de forme sofisticate, incoerente.
Irina: De ce nu stii tu sa comunici? Te exprimi si simti al dracului de ermetic... Doar tu esti cea incoerenta!
Anca: Traiesc intr-un cimitir nocturn... Nu imi cere sa nu murdaresc cuvintele. Sa nu joc snooker cu ele. Sa nu ti le bag pe gat cu lingurita de plastic. Asa ne vom vedea mai bine... in cele din urma.
Irina: Incerci sa ma pacalesti... Tu... pe mine! Papusico, daca ai fi bolnava de autenticitate, nu ai mai inghiti atat de facil minciuna.
Anca: Minciuna? Ce e in definitiv minciuna? Eu nu am fost mintita. Niciodata...!!!
Irina: Niciodata??? Esti ilara... Esti proasta de mooori!!!
Anca: Cine esti tu? Cea care cheama ecoul? Crezi ca vocea mea nu are destul plici? Nu vezi ca sunt arsa de vant si ma invart intre "ramai" si "aici"?
Irina: Stii bine cine sunt eu... Eu iti miros bataile inimii.
Anca: Eu nu am inima. Traiesc dilema noroiului...
Irina: Si eu ce sunt?
Anca: Tu esti o pseudo-constiinta... infecta, nenorocita.
Irina: Pseudo e ma-ta, fraiero!
Anca: Ma rog... oricum nu pot sa te fac sa taci. Putem continua? Azi...
Irina: Nu... eu nu mai pot continua asa.
Mi-e scarba...
I report.
Fistichiu, veselie, limonada. La cage aux folles. Indiferenta studiata. Fusta din neopren. Copacabana. Mentol. Gossip. Fast food. Aici si acum.
Aleg.
Urban kiss. Hedonism. O dupa-amiaza delicioasa. Colaje de existenta. Eclectic.
Plin-ochi. Sincope. Monocrom. Vise de copil. Visari de adult.
Trage perdeaua. Inima mea a baut parfum laptos, dulce, spumos. Miroase a fum distilat...aroma panzei impregnate cu zambetul tau cocotat pe un gand pastelat.
Fanfara orasului mi-a fost usor complice astazi. Si ochiul lui Cain ma privea mirat, indestulat. Fluturi vagabondau in vama trupului meu insetat. Taiam un cuvant. Il distilam. Il rujam. Il rosteam. Il ingramadeam in diagrame sonice.
Strazile erau biciuite de miros de carne fierbinte, sarata... un carnaval al minciunii si al regretelor histrionice.
Sunt flambata de proteze de vise traite pe pielea goala, umeda, cu talpile adanc inmuiate in climaxul autoperceptiei bulimice.
Toarna-mi cafea pe desuurile astea fine, apoplectice. Sa imi dezleg si astazi sireturile mintii. Sa ma mai tin cu dintii, cu seva plansa, cu sangele lemnos, cu nervii abrazivi de podurile astea ninse, limnice, candrii.
Cand se vor zaharisi toti ciorchinii, un pranz princiar iti va aminti de mine, de mansete albe, de anghinare, de limbi de ciocolata azteca dizolvata in apa, de un ieri, de un azi, de o ocluzie a simturilor tavalite in cupe amare.
Pe un deal, ochii mei au visat o moschee cu acoperis caprui si ziduri pictate in creta umeda, chinestezica, profanata de un taoist nemuritor.
Pahare cu picioare zvelte si cupe carnoase isi etalau nurii de zmeura si urme de buze rujate se tavaleau in zambete fade, sub lumina straveziu-lasciva a gandurilor mele murale.
Un batranel cu papion cafeniu si tample imbujorate ciugulea biscuiti cu crema ninsa, amara, plangand in mansetele batistei sale parfumate cu desuuri de amanta rafinata.
Inchei aici primul capitol. Caramele. Carioci. Vitralii pictate in culori de smalt metalic... Am vorbit despre multe nimicuri degenerate in scancete grave si metafore dantelate, accesorizate cu sani rotunzi si gene rimelate.
Si as fi putut sa scriu totul un pic altfel... cu mai putine greseli de tipar si de interpretare.
Mama, vreau paine... vreau apa... vreau fiinta... vreau viata.
Vreau poezie... vreau aer... vreau lumina... vreau zambete... vreau sa ma doara.
Vreau pinteni verzi... vreau rosu pastelat... vreau nemurire... vreau credinta... vreau speranta.
Vreau seceta... vreau viscol... vreau zapada... vreau timp... vreau sori... vreau nori... vreau ceata.
Vreau verbe... vreau culori... vreau amintiri... vreau libertate... vreau viitor.
Tata, vreau ochii tai... vreau mingi de foc... vreau arme... vreau armura... vreau biruinta... vreau fiori.
Vreau stiinta... vreau vointa... vreau noroc... vreau ganduri... vreau erori.
Vreau gol... vreau trup... vreau rost... vreau sunete... vreau lacrimi... vreau antonime... vreau comori.
Mama, tu l-ai iubit pe tatal meu?
Tata, iti amintesti de mama mea?
Cine sunt eu? Cum ma numesc?
Sunt fiu de zeu nascut pe-o papadie sau doar o picatura de iubire prelinsa pe-o conducta?
