"Cocosii sunt inlocuiti cu cucii,
Cucii cu ceasul cu cuc,
Pantofii cu tenisii si cu papucii
Si daca-mi iau papucii unde ma duc?"
Sunt zmeoaica...
M-am trezit un pic nervoasa astazi... cusuta in mine insami cu ata noua, din fir de lana vascoasa, priponita de o pioneza marunta, reumatica, care ma tot inteapa.
Dar de cand nu mai fac mofturi la firimituri si plang doar la nunti de zmei cu zmeoaice, a inceput sa nu mai doara...
La nunti de zmei nemuritori cu zmeoaice muritoare... la care apar neinvitata, pentru ca fac parte din tagma zmeoaicelor atipice, animicstiutoare, ce poarta pe buze buchetul vinului tare de Madera.
Folclorul zmeiesc vorbeste succint despre aceste zmeoaice blestemate, denumite generic "puah": "Focul pe care-l scot pe nari nu arde, ci incalzeste sufletele, umple inimile cu iubire. E motivul pentru care zmeii se tem de ele mai mult decat de orice, caci nu pot supravietui decat o data unei intalniri cu ele. A doua oara le plezneste si cea de-a doua inima sub povara unei duiosii ucigatoare."
*
Telefonul...
M-am trezit parfumata ca o pansela salbatica, in lenjerii proaspete, vaporoase si mi-am dat seama ca in cleiul noptii a rodit in mine marul dracului. Am inceput sa palpez mirata clabucii coapselor, sa descos o scama din tivul inimii, dar surpriza... am devenit rotunda, monolitica si dau pe dinafara in spuza de stele si apa aurolaca de poeme.
Dulceagul asta mocofan de care eram infometata odata, acum ma ingretoseaza.
Iar suna telefonul. Un zornait ce-mi trece prin branza oaselor ca un tirbuson elastic. Ce dracu', au treaba cu mine? Zranc! L-am trantit...
*
Switch of soul...
Am o pofta nebuna sa tai gura raiului cu un briceag moale, din plastic. Sa infig dinti de vaca in craci de cal ca sa nu mai fuga, ci sa zboare.
Un dus rece de cuvinte pastelate m-a vindecat de o boala tropicala... De doua zile tot scuip pe nari samburi de cirese si am tocul infipt intr-o agatatoare verde.
Am mintea lenesa ca o rabla, sub care dardaie o luna noua, intepata... un balon gol, atrofiat de piratii cerului cu un scut ilar, din crengi de zmeura.
Eva e impletita in sase fire. Eva doarme langa un copac urban, bolnava de iarba de tinichea. Eva e aici. Eva nu doarme. Eva iubeste. Dar de azi Eva va fi indiferenta.
Anca: Cand te-ai nascut ultima oara?
Irina: Eu? Azi de dimineata. Cand am sarutat bordura uriasa, urbana, inundata de soare si am tras pe mine uniforma subversiv-metropolitana. Tu?
Anca: Eu nu m-am mai nascut de 21 de ani. Mi-e si teama sa mai privesc in oglinda...
Irina: De ce ai privi in mine?
Anca: Nu stiu... asa... pentru a deturna sensul unei fatade de forme sofisticate, incoerente.
Irina: De ce nu stii tu sa comunici? Te exprimi si simti al dracului de ermetic... Doar tu esti cea incoerenta!
Anca: Traiesc intr-un cimitir nocturn... Nu imi cere sa nu murdaresc cuvintele. Sa nu joc snooker cu ele. Sa nu ti le bag pe gat cu lingurita de plastic. Asa ne vom vedea mai bine... in cele din urma.
Irina: Incerci sa ma pacalesti... Tu... pe mine! Papusico, daca ai fi bolnava de autenticitate, nu ai mai inghiti atat de facil minciuna.
Anca: Minciuna? Ce e in definitiv minciuna? Eu nu am fost mintita. Niciodata...!!!
Irina: Niciodata??? Esti ilara... Esti proasta de mooori!!!
Anca: Cine esti tu? Cea care cheama ecoul? Crezi ca vocea mea nu are destul plici? Nu vezi ca sunt arsa de vant si ma invart intre "ramai" si "aici"?
Irina: Stii bine cine sunt eu... Eu iti miros bataile inimii.
Anca: Eu nu am inima. Traiesc dilema noroiului...
Irina: Si eu ce sunt?
Anca: Tu esti o pseudo-constiinta... infecta, nenorocita.
Irina: Pseudo e ma-ta, fraiero!
Anca: Ma rog... oricum nu pot sa te fac sa taci. Putem continua? Azi...
Irina: Nu... eu nu mai pot continua asa.
Mi-e scarba...
I report.
Fistichiu, veselie, limonada. La cage aux folles. Indiferenta studiata. Fusta din neopren. Copacabana. Mentol. Gossip. Fast food. Aici si acum.
Aleg.
Urban kiss. Hedonism. O dupa-amiaza delicioasa. Colaje de existenta. Eclectic.
Plin-ochi. Sincope. Monocrom. Vise de copil. Visari de adult.
Trage perdeaua. Inima mea a baut parfum laptos, dulce, spumos. Miroase a fum distilat...aroma panzei impregnate cu zambetul tau cocotat pe un gand pastelat.
Fanfara orasului mi-a fost usor complice astazi. Si ochiul lui Cain ma privea mirat, indestulat. Fluturi vagabondau in vama trupului meu insetat. Taiam un cuvant. Il distilam. Il rujam. Il rosteam. Il ingramadeam in diagrame sonice.
Strazile erau biciuite de miros de carne fierbinte, sarata... un carnaval al minciunii si al regretelor histrionice.
Sunt flambata de proteze de vise traite pe pielea goala, umeda, cu talpile adanc inmuiate in climaxul autoperceptiei bulimice.
Toarna-mi cafea pe desuurile astea fine, apoplectice. Sa imi dezleg si astazi sireturile mintii. Sa ma mai tin cu dintii, cu seva plansa, cu sangele lemnos, cu nervii abrazivi de podurile astea ninse, limnice, candrii.
Cand se vor zaharisi toti ciorchinii, un pranz princiar iti va aminti de mine, de mansete albe, de anghinare, de limbi de ciocolata azteca dizolvata in apa, de un ieri, de un azi, de o ocluzie a simturilor tavalite in cupe amare.
Pe un deal, ochii mei au visat o moschee cu acoperis caprui si ziduri pictate in creta umeda, chinestezica, profanata de un taoist nemuritor.
Pahare cu picioare zvelte si cupe carnoase isi etalau nurii de zmeura si urme de buze rujate se tavaleau in zambete fade, sub lumina straveziu-lasciva a gandurilor mele murale.
Un batranel cu papion cafeniu si tample imbujorate ciugulea biscuiti cu crema ninsa, amara, plangand in mansetele batistei sale parfumate cu desuuri de amanta rafinata.
Inchei aici primul capitol. Caramele. Carioci. Vitralii pictate in culori de smalt metalic... Am vorbit despre multe nimicuri degenerate in scancete grave si metafore dantelate, accesorizate cu sani rotunzi si gene rimelate.
Si as fi putut sa scriu totul un pic altfel... cu mai putine greseli de tipar si de interpretare.
