Intr-o zi incepi sa vezi cu adevarat...
Te trezesti pe jumatate buimac, cu palma incaruntita, mahmur de ploi indoite, inabusite de un soare firav.
Si cumva... infiorat de nuditatea unei dimineti pulverizate din pasteluri mate, moi-arzatoare, alergi cu degetele goale prin scrum imprastiat.
Uite, o picatura alba, o pata de lumina incrustata in negru adanc, curat...
Oglinda aburita prin care odata priveai devine clara, iar apoi ireala, ca o secunda sparta de un "da" petulant, spus mie si nimanui altcuiva...
M-am catarat aici in pomul meu verde-racoros sa gust din ploi si sa respir prin pori intepatori curatenia cerului fierbinte si matasos.
Ieri... nu stiam cum se misca Sarpele, incolacit in viermi veninosi, in negasire si uitare.
Astazi imi hranesc sufletul si padurile lui moi cu frunze murdare si trupuri firave de flori.
Puterea mea impura alearga prin aer ars pasari luminoase, cu aripi inserate...
si Ochiul nu mai simte setea galbena,
si iarba a cazut inalta, culcata pe buze muscate,
si lumina mea inteleapta spala cu ploi uleioase Otrava prelinsa in izvorul Copacului.
Am adormind sub Soare, intr-o noapte calda si curata, si cumva, m-am trezit ingropata in Zapada ta statuta, murdara...
Astazi a plouat frumos... o ploaie cu atingeri tranchilizante de oglinda care m-a spalat de cruste dureroase si de mizeria griului.
Aveam parul prins in petalele palmei, iar pamantul era jos si rece.
Simteam doar furnicaturile florilor, care se loveau usor de aerul dulce.
Aerul le inalta pe coloane invizibile si le pata cu rosu fierbinte.
Apoi a inceput sa ninga... A nins atat de salbatic, in soapte viu picurate, incat m-am ridicat plina de alb si de dorinta pentru a visa din nou, departe de inertie si de cenusa nimicului.
Ieri noapte am avut un cosmar infiorator...
De data asta subconstientul nu s-a mai multumit sa sufoce in noroi uscat un impuls de vis, un germen de gand, ci a erupt intr-o avalansa de ciment gros si grunjos prin oboseala trupului meu.
Am simtit greata, sufocarea, praful, ameteala, mirosul fermentat de alcool, incrancenarea, pacea, iar apoi Moartea...
Moartea era in toate... in toate lucrurile ieftine pe care eu le pretuiam pentru frumusetea maruntului. Nu simteam decat parfumul ei fiert in sudori umede si luciditatea rece, ca o lama de fier infasurata in sange sarat si carpa imbacsita.
Ma durea aerul oxidat, forma tavanului, pleoapa stanga, pulsatia bratului amputat.
Insa apoi o mangaiere atat de sincera, atat de vie s-a infiorat ca o binecuvantare in pletele mele moi, mi-a imbratisat coapsele toropite si a alunecat cand racoroasa, cand usor fierbinte pe sub pori, ca o armata de musculite turmentate de prea mult vis, de zbor dezgolit.
Si m-am trezit... si era in jur de ora 4.25 a.m., si am plans, si am deschis geamul larg, si ceata lipita de drum tremura marunt si cicatrizant, si te-am imbratisat.
Apoi am baut impreuna prima noastra cafea.
Subscribe to:
Posts (Atom)
