Suvite nepieptanate,
un bol de lut fierbinte,
pulsatie,
flori strivite suav de piele,
sare.
Cortine trase peste ganduri,
mijloc,
blazare,
aplauze neinspirate,
puncte de suspensie cocotate in varf de aer.
Vant,
tumult,
soapte,
delir,
putin soare.
Pana cand?
O mare de asfalt nerespirat,
nisip ascuns in talpa,
zgarieturi,
fluturi cazuti printre valuri.
Din nou suvite nepieptanate...
Intr-o zi incepi sa vezi cu adevarat...
Te trezesti pe jumatate buimac, cu palma incaruntita, mahmur de ploi indoite, inabusite de un soare firav.
Si cumva... infiorat de nuditatea unei dimineti pulverizate din pasteluri mate, moi-arzatoare, alergi cu degetele goale prin scrum imprastiat.
Uite, o picatura alba, o pata de lumina incrustata in negru adanc, curat...
Oglinda aburita prin care odata priveai devine clara, iar apoi ireala, ca o secunda sparta de un "da" petulant, spus mie si nimanui altcuiva...
M-am catarat aici in pomul meu verde-racoros sa gust din ploi si sa respir prin pori intepatori curatenia cerului fierbinte si matasos.
Ieri... nu stiam cum se misca Sarpele, incolacit in viermi veninosi, in negasire si uitare.
Astazi imi hranesc sufletul si padurile lui moi cu frunze murdare si trupuri firave de flori.
Puterea mea impura alearga prin aer ars pasari luminoase, cu aripi inserate...
si Ochiul nu mai simte setea galbena,
si iarba a cazut inalta, culcata pe buze muscate,
si lumina mea inteleapta spala cu ploi uleioase Otrava prelinsa in izvorul Copacului.
Am adormind sub Soare, intr-o noapte calda si curata, si cumva, m-am trezit ingropata in Zapada ta statuta, murdara...
Astazi a plouat frumos... o ploaie cu atingeri tranchilizante de oglinda care m-a spalat de cruste dureroase si de mizeria griului.
Aveam parul prins in petalele palmei, iar pamantul era jos si rece.
Simteam doar furnicaturile florilor, care se loveau usor de aerul dulce.
Aerul le inalta pe coloane invizibile si le pata cu rosu fierbinte.
Apoi a inceput sa ninga... A nins atat de salbatic, in soapte viu picurate, incat m-am ridicat plina de alb si de dorinta pentru a visa din nou, departe de inertie si de cenusa nimicului.
Subscribe to:
Posts (Atom)
