Mi-e scarba...
I report.
Fistichiu, veselie, limonada. La cage aux folles. Indiferenta studiata. Fusta din neopren. Copacabana. Mentol. Gossip. Fast food. Aici si acum.
Aleg.
Urban kiss. Hedonism. O dupa-amiaza delicioasa. Colaje de existenta. Eclectic.
Plin-ochi. Sincope. Monocrom. Vise de copil. Visari de adult.
Trage perdeaua. Inima mea a baut parfum laptos, dulce, spumos. Miroase a fum distilat...aroma panzei impregnate cu zambetul tau cocotat pe un gand pastelat.
Fanfara orasului mi-a fost usor complice astazi. Si ochiul lui Cain ma privea mirat, indestulat. Fluturi vagabondau in vama trupului meu insetat. Taiam un cuvant. Il distilam. Il rujam. Il rosteam. Il ingramadeam in diagrame sonice.
Strazile erau biciuite de miros de carne fierbinte, sarata... un carnaval al minciunii si al regretelor histrionice.
Sunt flambata de proteze de vise traite pe pielea goala, umeda, cu talpile adanc inmuiate in climaxul autoperceptiei bulimice.
Toarna-mi cafea pe desuurile astea fine, apoplectice. Sa imi dezleg si astazi sireturile mintii. Sa ma mai tin cu dintii, cu seva plansa, cu sangele lemnos, cu nervii abrazivi de podurile astea ninse, limnice, candrii.
Cand se vor zaharisi toti ciorchinii, un pranz princiar iti va aminti de mine, de mansete albe, de anghinare, de limbi de ciocolata azteca dizolvata in apa, de un ieri, de un azi, de o ocluzie a simturilor tavalite in cupe amare.
Pe un deal, ochii mei au visat o moschee cu acoperis caprui si ziduri pictate in creta umeda, chinestezica, profanata de un taoist nemuritor.
Pahare cu picioare zvelte si cupe carnoase isi etalau nurii de zmeura si urme de buze rujate se tavaleau in zambete fade, sub lumina straveziu-lasciva a gandurilor mele murale.
Un batranel cu papion cafeniu si tample imbujorate ciugulea biscuiti cu crema ninsa, amara, plangand in mansetele batistei sale parfumate cu desuuri de amanta rafinata.
Inchei aici primul capitol. Caramele. Carioci. Vitralii pictate in culori de smalt metalic... Am vorbit despre multe nimicuri degenerate in scancete grave si metafore dantelate, accesorizate cu sani rotunzi si gene rimelate.
Si as fi putut sa scriu totul un pic altfel... cu mai putine greseli de tipar si de interpretare.
Mama, vreau paine... vreau apa... vreau fiinta... vreau viata.
Vreau poezie... vreau aer... vreau lumina... vreau zambete... vreau sa ma doara.
Vreau pinteni verzi... vreau rosu pastelat... vreau nemurire... vreau credinta... vreau speranta.
Vreau seceta... vreau viscol... vreau zapada... vreau timp... vreau sori... vreau nori... vreau ceata.
Vreau verbe... vreau culori... vreau amintiri... vreau libertate... vreau viitor.
Tata, vreau ochii tai... vreau mingi de foc... vreau arme... vreau armura... vreau biruinta... vreau fiori.
Vreau stiinta... vreau vointa... vreau noroc... vreau ganduri... vreau erori.
Vreau gol... vreau trup... vreau rost... vreau sunete... vreau lacrimi... vreau antonime... vreau comori.
Mama, tu l-ai iubit pe tatal meu?
Tata, iti amintesti de mama mea?
Cine sunt eu? Cum ma numesc?
Sunt fiu de zeu nascut pe-o papadie sau doar o picatura de iubire prelinsa pe-o conducta?
"What was I to you?"
"You'll be a great memory."
Asa incepe totul... cu sfarsitul. Intai a fost durerea... o durere imensa, sufocanta, nefocalizata, ca un iglu translucid, prabusit in mine, care imi zvacnea in vene, tumefiindu-mi tamplele. Ca un pumn care mi-a lipit rasuflarea de timpane, ascutind in cristale de nisip vise pitice, pulverizate.
Apoi am inceput sa ma intunec de la prea multa lumina nedecantata, surda, galbena, aruncata pe mine si sa ma ascund sub zgomote lichefiate si ganduri incalcite, recalcitrante.
Si te-am iubit pana cand mi-au putrezit membrele si inima mi s-a preschimbat in sageata veninoasa; pana cand golul a devenit fulminatie si am orbit, capituland la bustul gol al vietii simple, asudate.
Am ingenunchiat patetic pe cioburi din sticle de Pepsi si am sangerat pe pletele mele negre...
Candva cuvintele-mi erau marunte si usoare, cu buze cafenii si gene diafane, pudrate cu rosu ondulat si stropite cu soare domol, lenes, ametit de palpairi de primavara. Aveam picioarele lungi, stralucitoare si le purtam dezgolite, impodobite in petale visinii si umbre neastamparate, albite de sarutari crude, ucigase.
Nu paseam pe ganduri, ci pe grinzi de dorinta si combustii selenare, zvarcolindu-ma in senzatii latente, virginale. Aveam ochii moi si inima imprastiata, picurata in cupe de matase si vapori hidrogenati, prafuiti de ingenuitate.
Eram frumoasa si poate un pic histrionica si voluptoasa, iar noaptea ma descaltam de sandale haute couture pastelate.
Acum au mai ramas o pata de sidef, argintie, stropita pe pantecele mele ninse, un punct inghitit de picaturi acide, sulfurice, parfumuri tari, morbide, inabusite, chiuveta manjita, care plange in gemete nevrotice si ferestrele nemiscate, lipite cu ciment din purgatoriu.
Un bec ce ma priveste ironic, un pat de spital cu asternuturi reci, jupuite, un Iisus pangarit purtand pe buze rozele mele descompuse.
Piticii, o mana trecuta strengareste prin parul mirosind a pepene, ochii tai, buzele mele si cea mai dureroasa epifanie sangerand in lagarul fiintei mele proscrise.
Sunt carne, oase, nisip sarat si ochi muti, insetati de orbite martire.
Ma asez pe genunchi inalti, in balta religiei mele dilatate, mizere. Ma inclin Tie pe sepale ireale de lumina difuza si Te ador in majuscule simple, nenascute. Ma umilesc pentru Tine, nimicul meu profanat de ploi albastre, minuscule. Ma ridic pentru Tine din monosecunde si mor cromatizata pe epiderma buzei Tale umezite de nemurire.
Stiu... nici pe Dumnezeu nu l-am iubit asa cum Te iubesc pe Tine.
