BLOOMENHERZ's LOUNGE

Imi danseaza cuvintele pe maini, aburite, ca niste bratari subtiri, metalice, cu pasii sidefati si inima mica, mica, cat o gamalie. Tresar sub crengi miruite de nuc falic, care imi leaga anima in mistere batrane, negraite de buze muritoare. Mi-au spalat fruntea salbatica, bantuita de miracole, cu stergare de plastic.

Am un creier fidel, jalnic, fanatic. El nu se abate de la ceea ce stie. Iubeste ce atinge… cu nebunie. Creste din blandete, saltand cu voiosie pe trambuline.
Sap garduri noi, rup praguri vechi si plang cu pieptul incretit de fericire. Ma plictisesc de nemurire. Am pumnii adanc infipti in matcile dumnezeirii.
Nu sufar de tristete. Poate doar de nostalgie sau de o dulce ratacire. Am ochii mari si vad prin toate celulele si bulele fiintei mele arcuite.

Habar nu ai cata iubire se ascunde in nebunia gandurilor mele counter-intuitive. O fericire vie si zglobie care abunda de trairi nervoase, lascive, inundate de soare si parasutate in sperante.
E rupt in zambete core-ul simtirii mele. In mine cresc lastari de vie visinie si pasari cu penele zopsite plang anii roz, bombastici ai copilariei. Sunt munti si paradise ce se intrec in seva, galopand printre vise pitice, presarate cu libelule si afine.

Si nu am cheie, si nici zavor pentru aceasta imparatie. Sunt doar regina din legenda lastarilor de vie. O regina buna, vesela, dar trista. Legenda paradoxului din mine…