BLOOMENHERZ's LOUNGE

Esenta vietii s-a ascuns de mine in bere. Asta e poanta. Twist si schepsis... pentru cine nu s-a prins. Berea e blonda. Viata e blonda... si amara pe deasupra. Deci totul se leaga de minune, pentru prima oara. For the sake of existence and harmony...

Deci hai sa mai aberam putin... Care e asemanarea dintre o blonda si o halba de bere? Amandoua sunt blonde si fac spume. Asta a fost asa... o paranteza misogina. Eu ma gandeam sa fim patetici, estrogenici. ;)

...in berea nisipoasa care mi-a fermentat pe gene (damn, am o obsesie cu genele). Ma refeream la esenta vietii... la habitatul nenorocirilor perene.
...in fericirea drogatilor si melodia mefistofelica a silabei.
...in clipa dilatata, mazgalita de argila din degetele mele translucide, fosforescente.

Daca si inima asta e din pamant salbatic, sfant, o sa sap un sant adanc in care o sa picur scrum. Poate asa voi invata si eu sa plang...
Am cautat un sens care de fapt nu a existat niciodata… cel putin nu pentru mine. Cel putin nu intr-o reprezentare ideala si totusi palpabila. Dar asta ar fi fost o utopie, o absurditate...

Un inteles superior formelor si parfumurilor distilate, incorsetat in aluzii si conotatii chinestezice, protoplasmatice. Un epitet al divinitatii. Un ideal dat naibii. Nici nu stiu sa definesc iubirea… o expresie desueta, un simptom al sufletelor triste, congelate de la atata soare periferic si beculete edenice. (Beculetele vor fi noua mea obsesie de subterfugiu.)

O spuza de stele de portelan si atingeri de plastic. Cenusa fierbinte, alburie si fina. Priviri extroverte, dar ireale, hade, bolnave de carne visinie. Aberez ca intotdeauna...

De cate ori nu am auzit: Vreau sa te fac fericita!? Pe cine? Pe mine? Da’ ce sunt eu? O proasta ingenua? De ce sa profanam angelicul din cuvinte? Mai bine sa le mudarim, sa le inchidem ermetic in metafore si sticlute colorate, sa le aruncam in cimitirul dorintelor, sa le impodobim cu grotescul atingerilor, sa le descompunem in trairi efemere si pasnice. Ce urasc eu pasnicul… si efemerul… si grotescul... si angelicul.

Nu e nimeni care sa imi tina in palme visele neatinse. Parca as vorbi despre painea French Toast. :)) Nimeni care sa se opreasca pentru mine sa ma intrebe o prostie. Sa imi dea o palma ca sa imi revin din betie. Sa imi tina de urat… de uratul din mine. Sa imi spuna o poveste… o minciuna unanim consimtita.

M-am plictisit de algebra cuvintelor. Mi-e sila de ipotenuza simtirii. Dar am in fata esenta vietii… si sunt o mare fraiera daca continui sa fiu trista.