Natura imi zambeste amnezic. Sub retina ei de sticla fragezita, miroase a tacere si lumina prafuita. Roua fierbe sub pietre mazgalite de atomi nucleari din hartie. Soarele apune sub asfaltul consistent ca o supa galbuie, stinsa cu sare de lamaie.
Vara nu ploua pe mine...! Vara ma ninge... o zapada fierbinte care ma uda ca o plasma topita.
Vara imi lipesc si eu placi de metal pe inima, copci din matase pictata in cerneala trandafirie. Imi echipez in rosu silueta simtirii. Imi truchez albul nostalgiei.
Vara imi scuip tristetea in mercurul din batiste si pasesc paralel cu asfintitul cerului, pe buzele aprinse in rujul nisipului.
Vara nu m-am rugat niciodata. Insa vara asta am incercat sa ma rog... sa ma rog asa... varatic, cu ardoare... ca arterele poeziei sa sufle rugina din file de ceara albastra... sa ma rog pentru mai multa nonsalanta si vocale de gheata...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comments:
summer essentials ;)
Post a Comment