BLOOMENHERZ's LOUNGE

Canta-mi despre vazduhul caprui
care m-a blestemat sa ratacesc
in goana si pustiu... sub cuvant.
Cu anii vechi.
Cu vietile noi.
Sarutand vecin ochii tai.

Se face nisip.
Fierbinte si ud.
Sarat de un soare de sare nauc.
Un soare marin.
Apus in senin.

Eu inainte.
Tu inapoi.
Ma mint.
Orasul e indragostit.

Canta-mi despre vantul tacut
care nu ma lasa sa curg cu nonsalanta porilor hamesiti
pe coapsele tale dulci,
oceane de sange inundate de un dor ascuns,
ne-nascut pe gene repezi de somn.

Canta-mi rar.
Niciodata deplin.
Inclinat de adanc.
Dezgolit in ras stins.
Soptit in crestet de gand.

Canta-mi despre piatra misterioasa,
naufragiata pe tarmul palmei,
care prevesteste o ploaie
cu stropi de seva metalica si sunete lemnoase.

Canta-mi despre nimicuri ne-intamplate.
Despre cometa ascunsa in sapte aripi.
Despre tine insumi.
Despre miez si trup.
Despre omul care sunt tu.
Despre boabele din pastaie.
Despre ganduri puse la pastrare apasatoare.
Despre rana care ne-a durut acut.
Absurd.
Aud surd.

Canta-mi tu.
Eu nu mai cred... in cuvant.
Cant. Canta-mi.
Canta-mi... un cuvant.