Un vis incepe intr-o camera alba.
O camera goala, fara efecte, fara pereti, fara fotolii colorate si lampadare oarbe. O camera cu aroma vaporoasa de vant, glasuri soptite de flori veninoase, ochi mici inchisi de un cuvant inghetat, nerostit.
O camera in care ai fost prins, mintit, momit sa traiesti miniatural existenta unui rege renegat. Nu ti s-a cerut sa crezi, sa iubesti, sa visezi, dar tu ai indraznit si ai zidit un perete drept si viu, un perete divin, cu bratul stang aprins de un elan hipnotic, tacut. Si nu te-ai oprit aici. Ai urcat scarile insirate spre infinit si ai ascuns un soare in sanul tau. Un soare rece, injumatatit de silueta unui orizont glisant. Si l-ai incalzit la piept. Si ai tresarit. Si l-ai iubit. Te-ai lasat ars de stelele uscate cazute pe pragul sufletului tau. Si ai plans. Pentru ca a ramas goala camera in care te-ai pierdut asteptand.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 comments:
Post a Comment