BLOOMENHERZ's LOUNGE

Candva, cand nu existau capat si pamant, iar cuvintele erau simple luciri si senzatii, o zeita a picurat in joaca un deget de tristete in cea mai curata dulceata si apoi i-a inchis vibratiile intr-o cusca de portelan, rafinat pictata in rosu unduitor si alb fraged, starnind mania zeilor ce stapaneau peste imponderabilitate.

Dar ochii ei, rotunde incandescentze visatoare, au inaltat-o mai departe pe globuri de lumini miscatoare, tot mai departe de nimic, de sus, de intregirile lor amagitoare.

Imbatata de sevrajul purului impur spre acest eter translucid, alungata din sens si absolut, zeita s-a asezat ingenunchiat pe diademe parasite de lumini, in singuratatea infinitului, si si-a stropit albul obosit al ochilor cu mierea unor naluciri verzi, carora le-a desenat frunze si fructe ce se imbujorau la atingerea soarelui. Si-a scuturat apoi balsamul pletelor la radacinile lor de lemn groase, in cioburi trandafirii, si flori infrumusetate de rauri de culori si-au deschis trupul in zbor amestecat in toate, cochetand sub capetele copacilor.

Mai aprins, in palmele-i ca de zapada, atunci zeitei i-au inflorit ace de fiori din scrum albastru si radacinile proaspete, ce pluteau inca haotic in aer, si-au adapat varfurile in picaturi de apa moi, inclestate organic in firimituri de foc si boabe de pamant nou-nascut, ce-au patruns pana in moalele sanului ei. Iar cupa genelor gingase s-a varsat grea, extatica, rasturnand cusca tristetii de dulceata pe carnea rozalie a limbii, infierata ca o brosa intepatoare, ca o furtuna de zahar ce a explodat in mii de cioburi centrifug risipite in becuri fierbinti de alama, ce au devenit stele pitice si o luna de lapte, impletite in cea dintai noapte.

Dulceata a pulsat in ea la inceput pustie, difuza, nedeslusita, risipita in trup ca o destramare, iar apoi noua, divina, tonica, precum o umbra violacee de electricitate, precum o lumina captusita intr-un voal aspru de canabis, precum armate de ochi inchisi sagetati de somn viu si nirvana, iar frumoasa zeita s-a transformat in univers si dragoste, in inceputuri cu fluturi si aer si in uitari efemere, ce s-au numit oameni.