Candva, cand nu existau capat si pamant, iar cuvintele erau simple luciri si senzatii, o zeita a picurat in joaca un deget de tristete in cea mai curata dulceata si apoi i-a inchis vibratiile intr-o cusca de portelan, rafinat pictata in rosu unduitor si alb fraged, starnind mania zeilor ce stapaneau peste imponderabilitate.
Dar ochii ei, rotunde incandescentze visatoare, au inaltat-o mai departe pe globuri de lumini miscatoare, tot mai departe de nimic, de sus, de intregirile lor amagitoare.
Imbatata de sevrajul purului impur spre acest eter translucid, alungata din sens si absolut, zeita s-a asezat ingenunchiat pe diademe parasite de lumini, in singuratatea infinitului, si si-a stropit albul obosit al ochilor cu mierea unor naluciri verzi, carora le-a desenat frunze si fructe ce se imbujorau la atingerea soarelui. Si-a scuturat apoi balsamul pletelor la radacinile lor de lemn groase, in cioburi trandafirii, si flori infrumusetate de rauri de culori si-au deschis trupul in zbor amestecat in toate, cochetand sub capetele copacilor.
Mai aprins, in palmele-i ca de zapada, atunci zeitei i-au inflorit ace de fiori din scrum albastru si radacinile proaspete, ce pluteau inca haotic in aer, si-au adapat varfurile in picaturi de apa moi, inclestate organic in firimituri de foc si boabe de pamant nou-nascut, ce-au patruns pana in moalele sanului ei. Iar cupa genelor gingase s-a varsat grea, extatica, rasturnand cusca tristetii de dulceata pe carnea rozalie a limbii, infierata ca o brosa intepatoare, ca o furtuna de zahar ce a explodat in mii de cioburi centrifug risipite in becuri fierbinti de alama, ce au devenit stele pitice si o luna de lapte, impletite in cea dintai noapte.
Dulceata a pulsat in ea la inceput pustie, difuza, nedeslusita, risipita in trup ca o destramare, iar apoi noua, divina, tonica, precum o umbra violacee de electricitate, precum o lumina captusita intr-un voal aspru de canabis, precum armate de ochi inchisi sagetati de somn viu si nirvana, iar frumoasa zeita s-a transformat in univers si dragoste, in inceputuri cu fluturi si aer si in uitari efemere, ce s-au numit oameni.
In urma a ars inabusit, a picurat putin scrum si atatea tulburari purpurii s-au stins sec intr-un tremur anemic de fier.
Insa o lumina noua ma apasa placut si am tot mers catre ea, iar aerul rece mi-a imprumutat bratele lui - brate ce eu nu le stiam - si asa am smuls din suflet capete amagitoare de flori, ce au crescut pe alocuri in radacini de buruieni.
Curata, m-am lasat primita de glasuri de lumina si am reinceput sa fiu capatul meu, incredere, putinta, infinit, explozie difuza, inocenta profanata. Mi-am pus pietre pastelate pe ochi si foite transparente in loc de pleoape. Si am invatat sa privesc cu pofta prin colaje de lumini colorate.
E verde din nou... un verde pur, ud de priviri. Un verde infricosator de fericit, coexistand in dragoste si sens.
Ganduri albe plutesc in ceruri cu miros de livezi si aer iute de cearsafuri proaspete. Timpul a devenit abur, egal si deplin intr-o primavara de vise, cand Soarele arde divin si picaturi mici clocotesc curate pe nisipul pasilor.
Ma regasesc mai frumoasa, mai intensa si mai proaspata. Sunt toate femeile care au dorit vreodata, toate fetitele care au crezut, toate luminile care danseaza diafan printre cioburi de praf, toate parfumurile inalte, toate apele care intuiesc miscarile copacilor, toate capsunile ce s-au lasat invadate de sirop intepator de zahar, toate sperantele care si-au ascutit aripile.
Ninge cu o masura de aur peste mantii de sidef, cu ochi impodobiti in picuri de miere si flori de lamai, cu bobite magice ce apar impletite pe umar in stropi de sarut, cu bulgari rosii aruncati cat mai sus... pentru a fi prinsi si daruiti.
cu aripi monstruos frumoase,
nici albe, nici negre, invadate de violet asimetric,
cum te zbati inocent pe pielea luminii,
prins in crepuscul de dantela.
Fluture arlechin,
flamand de voluptate,
cum zbori bolnav de un cutit de aer,
stropit in nervuri delicate.
Fluture arlechin,
nascut in uterul luminii calde,
esti impletit in carnea mea alba,
anatema risipita in zbor albastru.
Fluture arlechin,
cum te joci in metalul pletelor,
plin de fiecare bob de sarut,
pe care il bei nostalgic,
greu de un delir primavaratec.
Go Slowly from Goldenfiddle on Vimeo.
S-a asternut zenit de scrum peste copacii mei de noapte.
Ziua m-au ars pana in clipa ploii
rondele de soare.
Picuri de caderi in doze mici, linistitoare si
...ploua imbracat in camasa deasa.
...loveste tacticos in tencuiala lor de lemn pe alocuri descarnata.
Ma vars in timiditatea placerilor, caci ochii sunt biruiti de vinuri cu buchet de sete organica.
M-am agatat de varful de jos al radacinii de apa, pentru ca mersul meu in valuri sa iti para melanj tactil,
patinand in cearsafuri,
arzand
...in delir, cutitul de aer se strecoara tot mai adanc in oase de miere, dislocate.
Ploua ingenunchiat peste farduri si zorii te prind asa cum esti
...tanar batran,
natang frumos.
A trebuit sa grabesc clipa ploii peste trupul tau.
Avalansa privirilor nu mai exista in spatiu.
E imposibil sa imi mai zdrobesti copacii...
sunt povestiti in crengi si inaltati pe pielea luminii desprinse din coroane.
Ii cresc pe praf de poezie si tample de apa.
Le tatuez pe coapse florile cusute invers din degete arse.
Imi umplu pumnii de pamant si atat.
Fuzionez
si nu sunt.
Plamani cu purpura se infioara de adieri
flamanzi si reci.
Nu am nevoie de mugur.
Cresc in risipire vegetala si ma bucur.
Sunt fata cu soare sau poate m-am ratacit in luna...
Ma intind pe o parte vacanta a cerului.
Aiurea
am ciobul meu de inger tesut in coasta radacinii ultime.
Ma doare placut a piscatura de viata.
E fum
si astenie ludica.
O alta frunza isi inchide portile negre
in seva mijlocului.
Abia drogata cu portia ei de mirare isi incheaga mirosul in nari de clorofila intepatoare.
Nu am nevoie de umbra,
pe timp de aer
sau de muzica.
Vreau spirala mea mincinoasa prin care sa vad nimic si totul.
M-as putea juca cu cercurile stranse cand nu mai pot filosofa timpul.
M-as putea bantui de orizonturi egale si totusi...
Eu si eu...
rami si tipare,
alerg in somnuri gigantice,
delir si cristal redus la organe.
Invat sa ma scutur din patratul spiralei,
privind fix,
scurt,
fara sa dau din umeri,
dansand pe pleoape!
