Ti-am scris pentru ca nu stiu sa iti vorbesc asa… in silabe diforme, leganate pe falduri de sunete si rocade de scancete; pentru ca nu pot… pentru ca imi lipsesc cadenta, si linistea, si pulsiunea cu care se stropesc cuvintele puse la macerat in incubatorul sufletului.
Stiu... mai bine ti-as spune mai tarziu, intr-o zi ce-mi aminteste de nicicand ceea ce acum suna oricum infinit de prost si infiorator de idiot.
Nu stiu de fapt sa scriu despre tine… ma pierd in constiinta umeda a nebuniilor senine, neimplinite, sorbide… pe care le-am desenat pentru tine din pamantul mohorat si insalubru al ultimelor mele cadente refocalizate de iubire.
Bantuita de soare, amuzata de infrigurare, ma intunec si ma nasc neimblanzita din tainica mea eclipsa, cazand cu buzele inchise si trupul reimbalsamat din reverie. Cred ca ma lepad de ultimele tale reminescente.
3:13 AM
REMINESCENTE - final de act, final de reverie
Posted by
Bloomenherz
|
Labels:
Colaje de cuvinte
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 comments:
Post a Comment