BLOOMENHERZ's LOUNGE

Daca e sa fim realisti... mie mi-e frica de inertie si de moarte. Si... cam atat... 4 now. Plang rar si rad des. Ard noptile si murdaresc zilele cu praf de calciu aromatizat. Privesc viata cu un soi de nonsalanta absurdo-idioata si ma imbolnavesc saptamanal de astenie existentiala.

Timpul asta ma agaseaza, ma omoara, ma innoada si ma ia asa cateodata o greata, o ameteala, incat imi vine sa-mi vand bratele astea argintate p-o pereche veche de sandale. Am o fata monahala si una recalcitranta, rupta de betie selenara.
Gandurile ma inteapa ca acele de plumb si se lipesc de mine ca niste ventuze cu picioare de tarantule. Ma furnica, ma sageteaza... Sufar de pseudo-amnezie ocazionala. Sunt sintetica si totusi neverosimil de reala. Ma invinetesc de la ceata si de la arome visinii, coagulate in pacaturi de bere rasuflata.

Imi clantane dintii si mi se contorsioneaza creierii intr-un borcan zbarcit de jeleuri obsesionale. Mi-am lipit un biletel pe frigider cu mentiunea: "Nu uita sa dai o raita pe la targul de vechituri. Vinzi sau dai la schimb iubirea si primesti ca bonus despartirea."
Ma culc fericita si ma trezesc ingramadita intre saci de naftalina fosforescenta. De ce plm e viata asta atat de sufocanta? Ma lupt cu vise nefinisate, jongland cu irelevante conceptuale, caricaturale.

Mii de furnici imi invadeaza zorii, in saci de faina integrala. Nu ma invelesc de frig cu saluri, ci pentru ca mi-e rusine de simplitate. Sunt mai cameleonica decat cameleonii striviti intre oglinzi compacte.
Imi place sa injur si sa blasfemiez oricand si pe oricine, dar na, m-am nascut cu un defect nenorocit de creatie... dau dovada de mult prea multa amabilitate. Daca e sa nu fiu complet sincera, nu sunt deloc mincinoasa. Pe bune acum... nu sunt o pacatoasa, dar ma inteleg de minune cu dracii.

Gasesc fermecatoarele broastele... asa mici, si verzi, si crete de la atata stat in balta. Au pielea romantata si ochii bulbucati de la holbat. Aprind lampi innegrite si le ascund sub felinare selenare.
Nu imi place sa vorbesc, ci sa postez. Aaa... si urasc bagajele metalice, filmele frantuzesti si miturile decrepite, sufocate de igrasie. Prefer sa imi privesc gandurile suspendate, prinse in carlige ieftine, de plastic. Am facut insolatie de la atata soare mov, trantit in ochi, in avalanse.

Urasc clovnii si nu imi plac deloc intrebarile. Imi place simplul si ma mandresc cu bombasticul. Sufletul meu e o salata moldoveneasca... asezonata cu sare de mare si ridichi basicate, inundate de ploi acidulate. Sunt ilogica si alunec pe platforme de marmura. Citesc extaziata "Zapada" lui Orhan Pamuk si fug catre "unde apuc".
Ma spal pe maini cu roua de stele si iti las tie visele mele... prea pitice ca sa-ti tropaie pe tample.
Prea multe confuzii si contuzii mentale! Prea mi-am prajit inima de la atata bomboane caramelizate! Mmm... mai bine incerc niste serbet. Viata asta e o budinca pe care trebuie sa o lasi sa se topeasca la soare si sa o stropesti din cand in cand cu esenta degresata de lapte.